Iubirea este o stare profund emotionala caracterizata de afectiune, caldura, frumusete, bunatate, adevar si care nu inseamna neaparat implicarea intr-o relatie cu o anumita persoana.
Iubirea, ca esenta, este de fapt un atribut a lui Dumnezeu. Se stie ca Dumnezeu este Iubire, iar iubind noi il putem descoperi pe Dumnezeu in inima noastra.
Atunci cand iubim, viata noastra devine armonioasa pentru ca iubirea aduce cu ea alte calitati sau atribute ale lui Dumnezeu care astfel ne indumnezeiesc viata. Aceste atribute sunt fericirea, bucuria, frumusetea, adevarul, compasiunea, extazul, bunatatea, iertarea. Toate aceste atribute dumnezeiesti apar in toate marile religii ale lumii. Dumnezeu este infinit, ceea ce face ca toate atributele Sale sa fie infinite. Aceasta inseamna ca iubirea este un izvor nesecat de energie sublima dumnezeiasca la care ne putem bransa, la vointa, ori de cate ori dorim, umplandu-ne de o energie emotionala sublima regeneratoare si transformatoare. Aceata bransare o putem face printr-o rugaciune, prin audierea unei muzici speciale care are o astfel de rezonanta, prin discutia cu cineva in care avem incredere totala, prin intermediul unei plimbari in natura, imbratisand copacii sau orice simtim ca ne scoate din cotidian si ne translateaza intr-o lume mirifica.
Iubirea se poate invata. Chiar daca iubirea este un izvor nesecat de energie dumnezeiasca, unii oameni pot sa fie inchisi la energiile care sunt prea pure. Motivele pot sa fie multe, cele mai des intalnite sunt cele de natura karmica. Adica, sunt greseli facute in alte existente ale acelui suflet, iar in viata curenta sufletul respectiv trebuie sa invete sa se redeschida la acele energii sublime. Iar pentru aceasta persoana respectiva va primi tot felul de situatii care sa o determine sa se deschida sufleteste spre acele energii sublime si nesfarsite. Desigur ca noi acuma ne putem gandi ca experientele cu care se va confrunta o astfel de persoana vor fi pline de iubire si de fericire. Insa nu putine sunt cazurile cand, de fapt, experientele cu care se confrunta respectivele persoane sunt chiar pline de suferinte. Pare paradoxal, „cum vrei sa invat sa iubesc, daca nimeni nu ma iubeste si sunt refuzata de catre persoana pe care eu o iubesc ?!” Acesta este doar un exemplu de suferinta necesara pentru ca sufletul respectiv sa se trezeasca si sa realizeze ca ceva nu e in regula in modul in care a trait pana atunci, ca ceva trebuie transformat pentru ca sa fie fericit cu adevarat. Iar acest aspect tine de latitudinea acelei persoane sa realizeze aceasta. Cu cat persoana respectiva este mai angrenata in dezvoltarea sa personala si spirituala, cu atat va descoperi mai repede calea cea plina de fericire si bucurie a iubirii.